The only men I trust are RAMEN sau despre vânătoarea de comori culinare fără fițe
Deși sunt o persoană care, în general, evită carnea de porc, am cedat tentației de a încerca ramenul de porc și pe cel de fructe de mare la Ruka Izakaya, un restaurant asiatic fusion cu accente japoneze.
A fost curiozitatea stârnită de social media care m-a împins să fac acest pas. Și, dacă ești genul care iubește ciorbele bogate în zeamă, pline de legume, cu un gust acru sau dulce-acrișor, tipic românesc, atunci să te aventurezi în lumea ramenului va fi o experiență cu adevărat unică.
De ce? Pentru că ramenul vine cu o supă mai densă, abundentă în tăiței, condimente fin tăiate și, nu în ultimul rând, două bucăți de ou, nici prea tare, nici prea moale, pur și simplu perfecte. În cazul meu, oul a fost vedeta. Mi-am amintit de bunica și de ciorbele ei de miel cu ouă fierte direct în zeamă și cum, uneori, ne îmbogățea chiar și ciorbele de vară cu ouă, pentru că știa cât de mult ne plac.
Cu o oarecare nesiguranță legată de ce să aleg, am comandat atât ramenul de porc, cât și pe cel de fructe de mare, gândindu-mă că dacă unul nu mi-ar plăcea, cel puțin aș avea o alternativă. Însă, spre surpriza mea, amândouă au fost delicioase, și m-am simțit pur și simplu copleșită de cantitate, având în vedere că porțiile de la Ruka Izakaya sunt generoase, chiar mai mult decât mă așteptam. A fost o experiență interesantă să mănânc cu o lingură specială pentru ramen, presupun că așa este. Lingura nu am căutat-o.
Să revenim la – Lingura din lemn, cu o nuanță ușor roșiatică, a fost într-adevăr specială, iar combinația cu bețișoarele (și, mărturisesc, uneori și cu furculița) a făcut din această masă o aventură culinară haioasă și super bună.
Într-un cuvânt, a fost “delicios”, chiar dacă nu este ciorbă în sensul tradițional românesc, ci mai degrabă un gust pe care, dacă îți place, îl vei dezvolta și aprecia în timp. Și acum, gândindu-mă să scriu despre ramen, în general, și despre experiența mea locală pe Calea Floreasca, fără Fitze, așa cum am citit într-un testimonial pe pagina de Google My Business a Ruka Izakaya, îmi dau seama cât de mult mi-a plăcut. După puțin research înainte de a merge să mănânc acolo, următoarea mea oprire, tot pentru ramen, va fi la un alt restaurant asiatic din zona Floreasca. Sunt curioasă să văd unde mă va duce gândul și pofta data viitoare.
Între timp, până la următoarea vânătoare gastronomică, să vă povestesc puțin despre RaMen – sau vorba aceea adaptată – singurii bărbați în care ai încredere sunt cei din țara soarelui – Ra (soare) & Men (bărbați) sau mai bine ne limităm la mâncare.
Câte ceva despre ramen
Introducerea și acceptarea ramenului în Europa s-a dovedit a fi un studiu de caz fascinant despre modul în care o tradiție culinară distinctiv asiatică și-a găsit locul într-un continent bogat în propriile culturi alimentare diverse, în special acelea cu o tradiție îndelungată a preparării supelor sau ciorbelor.
Spre deosebire de Asia, unde felurile de mâncare pe bază de tăiței și supă, cum ar fi ramenul, au fost un element de bază timp de secole, bucătăriile europene s-au concentrat tradițional pe un spectru diferit de supe și ciorbe, subliniind ingredientele locale și aromele care variază de la ciorba de potroace sau borșul tradițional din Europa de Est la rafinata bouillabaisse din Franța. Sosirea ramenului pe scena culinară europeană a prezentat atât o provocare, cât și o oportunitate pentru schimbul cultural și adaptarea la nou.
Curiozitatea inițială față de ramen în Europa poate fi atribuită tendinței globale de explorare culinară, a turismului și interesului crescând pentru bucătăriile internaționale autentice.
Europenii, cunoscuți pentru aprecierea lor față de experiențele culinare gourmet și artizanale, au fost atrași de aromele complexe, dar simple, ale ramenului. Noutatea ramenului, cu supa sa fierbinte și bogată în umami, tăițeii perfect gătiți și o varietate de toppinguri, a oferit ceva foarte diferit de supele tradiționale europene. Natura personalizabilă a ramenului, permițând consumatorilor să-și aleagă propriile toppinguri și tipuri de tăiței sau cât de picant vor să fie, a fost de asemenea un punct de atracție.
Mai mult, acceptarea și adaptarea ramenului în Europa reflectă tendințele mai largi în globalizare și amestecul tradițiilor culinare. Bucătarii europeni au început să experimenteze cu ramenul, infuzând uneori arome locale și ingrediente în felul de mâncare, creând astfel o fuziune unică care a rezonat cu consumatorii locali.
În orașe precum Paris, Londra și Berlin, restaurantele de ramen au devenit rapid locuri la modă, atrăgând nu doar pe cei în căutarea unui gust autentic al bucătăriei japoneze / asiatice, ci și pe mâncătorii aventuroși dornici să experimenteze o formă diferită de supă. Ramen poți mânca și la cel mai de fițe restaurant, reinterpretat, dar și cu prietenii, într-o atmosferă relaxată, care amintește de tradițiile proprii europene de a avea familia sau prietenii adunați în jurul unui bol consistent de supă.
Ca rezultat, ramenul și-a creat propria nișă în peisajul culinar european, sărbătorit nu ca un înlocuitor pentru supele tradiționale, ci ca o completare delicioasă la bogatul tapet de feluri de mâncare de pe bătrânul continent.
Astfel, dacă v-am făcut curioși și, poate, dornici să explorați autenticitatea și complexitatea ramenului, restaurantul Ruka Izakaya oferă o experiență culinară faină. Cu un meniu inspirat din bucătăria asiatică fusion, cu accente japoneze pronunțate, Ruka Izakaya își îmbie oaspeții cu variații de ramen preparate cu grijă și servite cu zâmbet.
Așa că, fie că ești în căutarea unei experiențe culinare autentice sau dorești să experimentezi arome noi, Ruka Izakaya este locul unde mâncarea se simte gătită cu drag și este pusă în farfurie cu atenție pentru client. De ce spun asta? Păi pentru că mâncarea gătită cu drag, cade bine și celui care o mănâncă.
Și pentru un final mai profi în exprimare – Aici, ramenul nu este doar o masă, ci o călătorie culturală și senzorială, care îți permite să descoperi și să te bucuri de subtilitățile artei culinare japoneze.